Home, sweet home…!

Daca pana acum am locuit aici cu chirie, ete, ca m-am mutat.

De acum incolo, cel putin pentru o vreme care sper sa fie cat mai indelungata, ma gasiti pe … dar mi-am propus sa nu-mi fac niciun fel de publicitate, asa ca daca vreti, aflati voi unde.

Va astept.

Maicale, Maicale, plecasi taicale!

S-a dus si Michael. Sa se odihneasca putin. Sau sa cante pentru altii. Nu stiu daca chiar a vrut. Seria de concerte pe care o pregatise trebuia sa inceapa la Londra, dar cineva, cine stie cine (oare?) i-a schimbat locatia peste noapte. O fi aranjat ceva mai bun dincolo. Sau poate ca insusi el a hotarat sa dea curs invitatiilor facute de unii care s-au convins ca acolo e mai bine. Si cum ai putea sa nu asculti ce spun unii ca Elvis, Freddy, Janis, Jimi, John…? Asa, numai cativa, din bransa, ca altfel… Parerea mea, daca are cumva importanta, este ca Dumnezeu ii ia la el pe cei buni. Probabil ca reuseste sa faca pentru ei ceea ce ar fi trebuit sa facem noi…
Iarta-ne Doamne, si pe noi, si pe Michael!

Musca-n … blog

Asa cum am zis, ma intreb daca sa continui cu tampeniile astea.
Acum, de cand am inceput sa ma bag si io ca musca-n …, mai bag si io cate un ochi, doi, si uneori nici nu-mi ajung, prin cele ce considera unii ca trebuie sa publice pe blogurile lor. Si tare-mi vine sa stau dracului potolit si sa-mi vad de treaba. De ce? Pentru ca unii au cu adevarat ce spune si din fiecare fraza ai ceva de invatat, de retinut, de bagat la cap, chiar si imaginile pe care le prezinta reusind cel putin, sa te puna pe ganduri. Cu ceva timp in urma, printr-o intamplare, la un post de radio, am avut ocazia, nu sa-l cunosc, ci doar sa schimb cateva cuvinte cu Razvan Exarhu cel care impreuna cu Bogdan Stratula, Andi Moisescu, si altii carora le cer scuze ca nu-i amintesc, ma faceau sa ma trezesc la 6 dimineata numai ca sa le ascult comentariile la respectivul post. Si am intrat pe blogul lui. Si pe ale altora din recomandarile lui. Pai ce rost are sa mai bat io campii cu nimicurile mele. Ce dracu am eu de spus? Asa cum ziceam, doar ca sa ma bag in seama…? Nu-i vorba ca asa cum multi vorbesc vorbe, as putea sa fac si eu. Nu stiu ce sa zic… Nu prea e genul meu. D-aia am si ezitat atat de mult sa incep sa scriu cate ceva. Pe de alta parte, stau si ma-ntreb daca n-am si eu loc printre cei care nu se mai intreaba de ce…? Cum o fi bine, habar n-am.

Radio, total dus!

A fost odata, pana nu demult, printre multimea de minuni care se numesc posturi de radio, unul care se numea “Radio Total”. S-a dus saracul… Asa i-o fi fost scris, probabil. In locul lui, pe aceeasi frecventa, a aparut insa altul: acum nu mai e total, e “Gold FM”. In general, dupa umila mea parere, buna foarte muzica, de calitate, dar cam aceeasi zilnic. Comentariile, de cele mai multe ori, bune, interesante. Stirile insa, ca si lipsa. Publicitate, aproape canci (chiar daca nu ne place, fara ea nu se poate, nu-i asa?). Si daca publicitate nu-i, banuiesc ca nici cascaval nu-i.
Pacat, speram la mai mult atunci cand am vazut ca “Maria isi schimba palaria”. Mai nimic nou insa. Si tare mi-e teama ca in ritmul asta, va avea aceasi soarta cu raposatul… Si sincer, parca mi-ar parea rau.

Bau-Baul de credite

Inainte cica romanii nu aveau, printre altele, bani. S-a dovedit ca mare parte din ei aveau. Si nu putini. Erau insa probabil si unii care o duceau, sa zicem, modest. Dar n-aveau banci. Banci care sa le ofere imprumuturi. Acum au. Si s-au inghesuit sa obtina credite sa-si cumpere tot ce au visat si chiar mai mult de atat. Dobanzi, cat cuprinde! Si aici nu pot sa nu dau doua exemple: cetelem si cofidis unde, de pilda, pentru un credit de cca. 4000 ron platesti cate 150 ron lunar timp de peste 25 de ani, daca intre timp nu dai coltu’ si lasi surprize mostenitorilor. Deh, daca nu citim cu atentie contractele…! Ei dar asta e, nu?
Pai nu, c-a dat buzna peste noi doamna “criza” (si-ncodata zic: mama ei de criza in brate cu cine a inventat-o si a pus-o in aplicare!) si de unde ne chinuiam sa ne platim darile si cum ne-cum le plateam, acum de unde sa le platesti cand iei salariul pe o luna o data la trei luni si poate nici atunci?
Si suna de la banci: iti verifica datele, dupa care, de cele mai multe ori o voce dulce zice “domnul … stiti ca aveti o datorie la banca noastra in valoare de…? Cand va luati angajamentul ca o achitati?”
Pai io sa-mi iau angajamentul? Poate angajatorul, ca io as plati daca as avea cu ce! Sau nu cumva guvernul care nu-i sustine de loc pe micii oameni de afaceri, ca p-aia mari sunt obligati sa-i ajute chiar de catre acestia? Sau bancherii care n-au limite in a-i impovara de asemenea si pe cei care se incumeta sa faca investitii si astfel sa creeze locuri de munca?
Si atunci zice reprezentanta bancii tot dulce si suav: “stiti, veti ajunge la biroul de credite si e pacat…”
Da, stim ca ajungem si eu unul ma intreb daca acest bau-bau, pardon, birou de credite mai are spatiu pentru a depozita dosarele pe care le intocmeste bietilor romani? Parca n-as crede ca nu-si platesc romanii datoriile asa, ca nu vor ei, ete asa d-ai dracu… Nu cumva altcineva ar trebui sa ajunga la biroul de credite?
Ia mai scutiti-ma cu biroul de credite! Ce s-or face toti astia cu biroul lor in frunte daca mai tine criza asta mult? Nu cumva peste un timp vor veni sa ne spuna: nu vreti un credit? Hai ca va facem o favoare si va scoatem de la biroul de credite?
Bau-bau lor de credite astazi si…!!!

Pai iar dom’ ministru?

Se scumpesc tigarile. Cica de maine sau de la 1 iulie, nu stiu.
Pai iar bai nene? Nu v-ajunge? Au trecut 3 luni de la ultima scumpire? Dupa ce ca suntem luati drept fraieri in ce priveste calitatea lor, ca poate va mai amintiti cum mirosea o tigara straina, d-astea care sunt acum pe toate tarabele, pe vremuri… Acum fumam Marlboro cu iz de BT si Kent cu miros de Vikend. Le mai tineti minte?
Iar n-aveti bani? Pai ce le faceti, fratilor, ca la noi astia multi si fraieri ca va mai acceptam, nu prea ajung?
Buletinele cand ne spuneti ca trebuie sa le schimbam? V-am dat o idee cumva?
Vai de mama noastra, ca de ale voastre, are lumea grija…!

La multi ani, Matei!

Matei… Petrica Teodorescu. Prietenul meu de mai bine de 25 de ani.

A bagat bere!

Da’ s-a suparat, si-a luat jucariile si a plecat. S-a suparat pe mine ca s-au certat copiii nostri. Si nici macar nu s-au certat. S-au despartit in afacerea pe care o aveau impreuna. Si? Ce-are … cu prefectura?
Si ce daca! Ete, io-ti zic sa fi sanatos si sa-ti mearga bine! La multi ani, Matei, ca cica maine-i Sfantul Petru! Noroc!
PS. Ce-ai zice de un peste la Sfantu Gheorghe si anul asta?

Ete, o fac si p-asta, na…!

Este ora 5 dimineata. Nu mai dorm de pe la 3 jumate. Ce sa fac, ce sa fac…? Pai sa ma duc iar in fata computerului… Si? Sa ma destainui. Cui? Si ce sa spun? Omu’ are o gramad-de probleme. Pe cine dracu intereseaza ce mananc (!) io aici de nebun? Ma rog… S-o gasi cineva… Blogu asta exista de cativa ani si nu am scris nimic. Ba, ma uitam acum la un comentariu (deleted) unde Irina ma intreba cati ani o sa treaca pana cand voi scrie si io un articol…? O fi venit momentul? Probabil. Auzi la radio, Barry White! Ce misto! Cred ca inceputu-i mai greu, dupa aia totul cam vine de la sine. Si mai am doar doua tigari, si cafeaua abia am pus se se faca!

Cica “daca te bagi, baga-te!” Ete, m-am bagat. Acum, ce-o fi, o fi!